turnătorii

noi am făcut ce trebuia

am construit casă şi am mâncat în fiecare seară la aceeaşi masă

cu muşamaua ruptă şi linguri ruginite

ne-am spart dinţii cu ele şi i-am aruncat peste şură

să rodească dincolo de noi o tufă mare cu dinţi

după care să ne ascundem

şi unde să ne fie cald

să nu ne ştie nimeni.

pentru dragostea noastră am făcut totul

am spart sobe şi am alergat desculţi până la poartă

să o închidem şi

nimeni

nimeni să nu ne vadă

dragostea noastră

am trecut peste iarbă ca peste o friptură dulce care îţi

arde buricul degetelor fără să ne dăm drumul

zbârnâiau roţile maşinilor pe drum

oamenii alergau la străinii care aduceau bomboane

rupeau portiere

trăgeau de claxon suflau în motoare din ei ieşea fum

şi din noi iubire

stăteam în căldura unei tobe care răgea din ce în ce mai tare 

şi din ce în ce mai aproape de noi.

în oglinzi imaginile noastre uşor tremurate se gândeau

la casă şi tăceau.

ne-am ros unghiile până la carne

şi ne-am potolit stomacul şi pofta de viaţă.

cu mâinile pe genunchi

aşteptam să se întâmple ceva.

apoi s-a făcut linişte şi maşinile plecau la casele lor

străinii plecau la casele lor

oamenii cu buzunare de gumă şi acadele

plecau la casele lor

în noi creşteau castele de friguri

dar aşteptam

să se întâmple ceva.

andreea T.

Şi poze de la închiderea festivalului…

bringin’ back memories :))

mulţumim încă o dată ArTiStul pentru poze.

- lansarea volumelor “Eu spun dragoste” (Andrei Gamarţ)

şi “Căpşune în inima mea” (Hose Pablo)

- lecturi proprii -

Andrei Gamarţ (hz), George Alexandru Serediuc (t), Hose Pablo (hz), Viorica Schipor (t)

- recital Andrei Gamarţ

enjoy

Am primit şi eu linkul cu acest program şi mi se pare foarte faină iniţiativa. Mai apoi am văzut că Igor postase şi el linkul pe undeva pe aici dar mă gândeam să îl aduc la vedere

31 martie - 6 aprilie 2008,

cu participarea următorilor: Constantin Acosmei, Dan Coman, Teodor Dună, Claudiu Komartin, Marin Malaicu-Hondrari, Ştefan Manasia, Florin Partene, Radu Vancu

Invitat special : Angela Marinescu

PROGRAMUL LECTURILOR PUBLICE:

1 aprilie - Grup Şcolar Economic Năsăud - ora 14.00

3 aprilie - Penitenciarul Bistriţa 12.00-16.00

3 aprilie - ARTCafe Bistriţa - începând cu ora 19.00

4 aprilie - Muzeul de Artă Comparată din

Singeorz-Băi - ora 19.00

Organizator : Casa de Cultură Singeorz-Băi

Parteneri : Centrul Judeţean Pentru Cultură Bistriţa, Primăria Singeorz-Băi, Muzeul de Artă Comparată Singeorz-Băi, ANT Bistrişa-Năsăud

Să-i vedem deci pe poeţi în acţiune şi în ficţiune!

Au aparut pozele de la deschidere realizate de

ArTiStul (www.orasulsuceava.ro) . Foarte frumoase, mulţumim

mă întreb ce ar mai putea atrage în ziua de azi presa în afară de ştirile “senzaţionale” despre alegeri sau campanii electorale şi alte certuri şi mârşăvii din rândul parlamentarilor. înclin să cred că din acest punct de vedere, cultura suceveană are puţine şanse în faţa unor atare puteri care vin să apuce cu o mână tot ce au în cale, devorând totul, distrugând totul, nemailăsând nimic în urmă. nu mă miră faptul că publicul sucevean nu e pregătit de o revoluţie culurală, de o re-educare şi  de o transformare în bine. nu mă mir că afişele cu poezii pe care le-am lipit săptămâna trecută prin oraş încep să “se şteargă” unul câte unul, parcă “de la sine”. şi nu mă mir că sucevenii refuză să se implice în viaţa culturală din moment ce mass-media nu mişcă un deget pentru a încuraja lucrul acesta.

urmărind un articol din revista Cuvântul, am remarcat, profund dezamăgită, că pe harta relaţiilor culturale dintre Bucureşti şi marile oraşe ale ţarii (Cluj, Iaşi, Timişoara, Sibiu şi altele) nu figurează şi Suceava. oare de ce? om fi noi atât de nordici încât săgeata aceea să nu ajungă şi la noi? om fi noi atât de respingători şi independenţi de tot ce se întâmplă în jurul nostru? încă o dată, nu mă mai miră nimic.

am încercat noi, turnătorii, timp de o săptămână, să arătăm că cineva acolo sus există, că întunericul nu s-a lăsat pe aici pe unde “stă harta în cui” şi că un grup de tineri este capabil de o mişcare culturală, de o revitalizare a spiritului sucevean în ceea ce priveşte cultura. ne-am străduit însă, mai presus de toate, să demonstrăm că nu suntem o generaţie închisă în sine, că suntem oricând deschişi spre comunicare cu “înafara” noastră, că putem relaţiona cu alţi iubitori de poezie. aşa s-a născut proiectul turnătorii - humanzone, un vis împlinit care s-a consumat într-o săptămână de primăvară a poeziei.

coborârea poeziei “în stradă” şi “pe baricade” cum spunea şi Ileana Mălăncioiu ne-a adus satisfacţia aşteptată. am simţit că putem face ceva pentru oraşul ăsta, că putem să ne exprimăm liber şi că timpul nu trece fără ca noi să nu ne bucurăm de el. maratonul de poezie prin licee, piaţa literară, zecile de afişe cu programul festvalului şi cu poezii ale unor autori contemporani consacraţi (şi implicit aventurile aracetului prin oraş), performance-ul de la Universitate, cenaclul de acasă (Muzeul de Istorie), lansările de carte (Andrei Gamarţ si Hose Pablo), recitalul muzical al lui Andrei, recitalul turnătorii-humanzone, after-party-ul din “Micu” Club şi toate momentele care au însemnat prezenţa taberelor t-hz ne-au adus în faţă o primăvară fericită, cu soare şi poezie.

toate acestea în timp ce sucevenii mergeau grăbiţi pe stradă, la servici sau la şcoală, îşi vedeau de treburile lor, treceau prin ploaie sau prin vânt pe lângă nişte tineri “cu găleţi” şi nişte pliante (”de la vreo campanie ceva”), în timp ce presa şi cei din televiziune alergau şi ei grăbiţi după eternii şi fascinanţii politiceni din Sv şi alte ştiri de senzaţie care să prindă bine la lume. din nefericire, de performance-ul de la Universitate nu s-a auzit nimic. afişele nu au convins îndeajuns. campania tunătorilor nu a fost suficientă. publicul absent nu şi-a sacrificat după amiaza pentru un recital inedit de poezie, un recital chiar în premieră la Suceava. şi se mai spune că sucevenilor le place noul? că ei sunt receptivi la noutate? simt că pesimismul pe care îl avea dl. Paler începe să mă acapareze din acest punct de vedere. însă, în ciuda faptului că spectatorii au fost puţini şi că decorarea sălii ne-a devorat pur şi simplu câteva ore bune din “timpul liber”şi o doză mare de energie şi calm, minutele în care am evoluat, pe rând, în liniştea aceea sinistră, au compensat orice pierdere. acolo, în faţa celor câţiva oameni intresaţi de poezie, am simţit că se poate trăi şi altfel, că există o armonie interioară care poate să dea pe dinafară şi care se poate împrăştia prin jur dacă ştii să o pui în valoare. am simţit că se poate trăi unul pentru altul, un soi de éloge de l ‘autre . o armonie care vine din linişte, din glas, din cuvinte, din mişcări şi din lumină, o armonie care te poate face să te întrebi cum poate cineva să fie împotriva acestei lumi. este o trăire unică pe care aş repeta-o oricând, chiar şi cu preţul unui public absent.

iar dacă în tot acest timp mass media a uitat pur şi simplu să îşi verifice e-mailul ca să vadă invitaţiile la manifestările din cadrul festivalului de poezie sau a fost preocupată de lucruri mult mai intersante decât ceea ce am făcut noi, atunci se poate trage o concluzie clară de aici. o concluzie de care mi-e jenă să vorbesc, pentru că deocamdată Suceava e oraşul în care îmi petrec majoritatea timpului şi pentru care încerc să fac ceva pentru a-i salva cultura de la înec. încă sper ca pe viitor ştirile despre evenimentele culturale (şi implicit legate de turnători) să nu îşi piardă semnalul (!) şi să lase laoparte abordarea această de ştire “no comment” specifică CNN, căci, cine ştie, poate există public care vrea să primească şi altfel de ştiri decât cele “politicizate”.
p.s. în acest val al protestelor, trebuie totuşi să mulţumesc ziarelor Crai Nou şi Monitorul pentru că au fost alături de noi. cât despre ceilalţi părinţi spirituali, nu ştiu nimic. aştept. poate poate o veni cineva şi ne-o recupera pe noi, turnătorii, din spaţiile albe pe care ei le-au lăsat.

Andreea T.

mhm… pt ca o sa lipseasca intalnirile din centru, aventurile cu aracet, iesirile in blue, statul pana noaptea tarziu, afisele, pliantele, cartonasele si tot ce a insemnat experienta asta. si ca sa il citez pe george: da noi suntem aici noi traim si scriem si ne atinge si pe noi tot ce se intampla…

turnatorilor, sunt sigura ca ne mai asteapta o multime de lucruri frumoase si acum ceva dragut pt voi:P:P

acestea sunt pozele trimise de domnul Tiberiu Cosovan (Monitorul de Suceava) pe adresa de mail turnatori@yahoo.com . pozele sunt de la deschiderea oficiala a festivalului “Primavara poetilor” care a avut loc luni, 10 martie a.c., la Hotel Continental din Suceava. multumim pt sustinere.

jumatatea de aur sa fiu ca să plac

sa adore fiecare pată rămasă

pe materialul ăsta rezistent ca o placă de metal

care mă înveleşte cum e faţa întoarsă a lui dracu

vreau să-mi cunoasc jumătatea de aur

până la urmă stiu că nu e „nici o problema”dar ăsta e un automatism de culisel-am învăţat ca pe un pomelnicca pe un alfabet almegalomanilorşi aşa şi voitrebuie

cea mai bună prietenă am vrut întotdeauna cutiile de pastile goaleleucoplastele curatedupă ce le dezlipesc să facem ceva împreuna să împărţim ceva concretsă ne lipim piepturileca două bomboaneabia scoase din gură să facem ceva eşti o prietenă bunăeşti cea mai bună prietenăhai să facem ceva împreună

in dimineata asta solzoasa

se incalceste pielea

membrelele se intaresc / ma lipesc de asfalt

in lumina amara orasul se scuipa

se scurge se irita

si-n spatiile zbarcite dintre noi /in bolta corpului

initiez

spalaturi de purificare

ma desprind petala cu petala

de-un organism plin de metale

in carnea mea cresc staniol

si alge

ma incalzesc/ uneori ma trezesc de el

separata