revolta maselor, revolta turnătorului

mă întreb ce ar mai putea atrage în ziua de azi presa în afară de ştirile “senzaţionale” despre alegeri sau campanii electorale şi alte certuri şi mârşăvii din rândul parlamentarilor. înclin să cred că din acest punct de vedere, cultura suceveană are puţine şanse în faţa unor atare puteri care vin să apuce cu o mână tot ce au în cale, devorând totul, distrugând totul, nemailăsând nimic în urmă. nu mă miră faptul că publicul sucevean nu e pregătit de o revoluţie culurală, de o re-educare şi  de o transformare în bine. nu mă mir că afişele cu poezii pe care le-am lipit săptămâna trecută prin oraş încep să “se şteargă” unul câte unul, parcă “de la sine”. şi nu mă mir că sucevenii refuză să se implice în viaţa culturală din moment ce mass-media nu mişcă un deget pentru a încuraja lucrul acesta.

urmărind un articol din revista Cuvântul, am remarcat, profund dezamăgită, că pe harta relaţiilor culturale dintre Bucureşti şi marile oraşe ale ţarii (Cluj, Iaşi, Timişoara, Sibiu şi altele) nu figurează şi Suceava. oare de ce? om fi noi atât de nordici încât săgeata aceea să nu ajungă şi la noi? om fi noi atât de respingători şi independenţi de tot ce se întâmplă în jurul nostru? încă o dată, nu mă mai miră nimic.

am încercat noi, turnătorii, timp de o săptămână, să arătăm că cineva acolo sus există, că întunericul nu s-a lăsat pe aici pe unde “stă harta în cui” şi că un grup de tineri este capabil de o mişcare culturală, de o revitalizare a spiritului sucevean în ceea ce priveşte cultura. ne-am străduit însă, mai presus de toate, să demonstrăm că nu suntem o generaţie închisă în sine, că suntem oricând deschişi spre comunicare cu “înafara” noastră, că putem relaţiona cu alţi iubitori de poezie. aşa s-a născut proiectul turnătorii – humanzone, un vis împlinit care s-a consumat într-o săptămână de primăvară a poeziei.

coborârea poeziei “în stradă” şi “pe baricade” cum spunea şi Ileana Mălăncioiu ne-a adus satisfacţia aşteptată. am simţit că putem face ceva pentru oraşul ăsta, că putem să ne exprimăm liber şi că timpul nu trece fără ca noi să nu ne bucurăm de el. maratonul de poezie prin licee, piaţa literară, zecile de afişe cu programul festvalului şi cu poezii ale unor autori contemporani consacraţi (şi implicit aventurile aracetului prin oraş), performance-ul de la Universitate, cenaclul de acasă (Muzeul de Istorie), lansările de carte (Andrei Gamarţ si Hose Pablo), recitalul muzical al lui Andrei, recitalul turnătorii-humanzone, after-party-ul din “Micu” Club şi toate momentele care au însemnat prezenţa taberelor t-hz ne-au adus în faţă o primăvară fericită, cu soare şi poezie.

toate acestea în timp ce sucevenii mergeau grăbiţi pe stradă, la servici sau la şcoală, îşi vedeau de treburile lor, treceau prin ploaie sau prin vânt pe lângă nişte tineri “cu găleţi” şi nişte pliante (“de la vreo campanie ceva”), în timp ce presa şi cei din televiziune alergau şi ei grăbiţi după eternii şi fascinanţii politiceni din Sv şi alte ştiri de senzaţie care să prindă bine la lume. din nefericire, de performance-ul de la Universitate nu s-a auzit nimic. afişele nu au convins îndeajuns. campania tunătorilor nu a fost suficientă. publicul absent nu şi-a sacrificat după amiaza pentru un recital inedit de poezie, un recital chiar în premieră la Suceava. şi se mai spune că sucevenilor le place noul? că ei sunt receptivi la noutate? simt că pesimismul pe care îl avea dl. Paler începe să mă acapareze din acest punct de vedere. însă, în ciuda faptului că spectatorii au fost puţini şi că decorarea sălii ne-a devorat pur şi simplu câteva ore bune din “timpul liber”şi o doză mare de energie şi calm, minutele în care am evoluat, pe rând, în liniştea aceea sinistră, au compensat orice pierdere. acolo, în faţa celor câţiva oameni intresaţi de poezie, am simţit că se poate trăi şi altfel, că există o armonie interioară care poate să dea pe dinafară şi care se poate împrăştia prin jur dacă ştii să o pui în valoare. am simţit că se poate trăi unul pentru altul, un soi de éloge de l ‘autre . o armonie care vine din linişte, din glas, din cuvinte, din mişcări şi din lumină, o armonie care te poate face să te întrebi cum poate cineva să fie împotriva acestei lumi. este o trăire unică pe care aş repeta-o oricând, chiar şi cu preţul unui public absent.

iar dacă în tot acest timp mass media a uitat pur şi simplu să îşi verifice e-mailul ca să vadă invitaţiile la manifestările din cadrul festivalului de poezie sau a fost preocupată de lucruri mult mai intersante decât ceea ce am făcut noi, atunci se poate trage o concluzie clară de aici. o concluzie de care mi-e jenă să vorbesc, pentru că deocamdată Suceava e oraşul în care îmi petrec majoritatea timpului şi pentru care încerc să fac ceva pentru a-i salva cultura de la înec. încă sper ca pe viitor ştirile despre evenimentele culturale (şi implicit legate de turnători) să nu îşi piardă semnalul (!) şi să lase laoparte abordarea această de ştire “no comment” specifică CNN, căci, cine ştie, poate există public care vrea să primească şi altfel de ştiri decât cele “politicizate”.
p.s. în acest val al protestelor, trebuie totuşi să mulţumesc ziarelor Crai Nou şi Monitorul pentru că au fost alături de noi. cât despre ceilalţi părinţi spirituali, nu ştiu nimic. aştept. poate poate o veni cineva şi ne-o recupera pe noi, turnătorii, din spaţiile albe pe care ei le-au lăsat.

Andreea T.