turnătorii

EU AM O BUCATĂ MARE DE ALB ÎNAINTE ŞI EU VREAU SĂ ŞTIU TOT TOT TOOOOT.  Ai fost vreodată la munte? Cum te numeşti? Mama ta ştie că eşti rebelă? Scrii? A nu, ce întrebare mai e şi asta…Ai scris vreodată vreo scrisoare? Cum îl cheamă pe prietenul tău bun? Cum o cheamă pe mama mamei tale? În ce zi te-ai dat pământului? Fraţi, surori mai ai? Ce vârstă aveai pe 7 decembrie 1988? Iubeşti? Cine e umbra ta? Cine e umbra umbrei tale?  Joci şah? Câţi oameni ai ţinut de mână? Câte case ai construit şi câte case ai zdruncinat? Ţie ţi-e dor de adam şi de eva?

hmm…Tu nu ai să mă întrebi nimic nimic? Nimic nimic? Nu te interesează nimic nimic? Întreabă-mă ceva. Orice. Întreabă-mă

ceva cretin ceva tâmpit ceva idiot ceva lipsit de coerenţă ceva din care să nu înţeleg nimic ceva care să nu  mă facă să sper ceva care să-mi pară un pumn strâns închis închis în sine închis închis deodată ceva care să semene cu un ştreang ceva care să fie făcut 100% din bumbac ori chiar ceva 100% piele ceva ecologist ceva folositor ceva vital ceva care să nu te lase să dormi noaptea ceva care să mă sperie Întreabă-mă ceva care să ţipe Întreabă-mă TOT tu trebuie să ştii tot tot toooot.

Mă numesc Viorica Schipor am 19 ani 4 luni şi aproape 17 zile tocmai am mâncat salată de vinete cred în Dumnezeu şi îmi mănânc unghiile. am două perechi de pantaloni de surfer o pereche roz şi o pereche verde şi cartea mea preferată e 1984.

EU mă numesc Viorica Schipor am 91 de ani şi 91 de ore. Tocmai am picat pe scări în timp ce alergam spre magazin să-mi cumpăr un frutti fresh de grefe. acest blog nu face niciun fel de reclamă. noi nu ne asumăm idioţeniile scrise decât în măsura în care ele ne afectează pozitiv cursul vieţii. compania coca cola şi european drinks şi restu’ ar trebui să se prindă şi să ne dea bani bani bani. poezia românească e plină de reclame. dar noi ne simţim bine şi aşa. aceasta nu este o poezie. se vede. totul e bine. suntem trendy. noi ne facem publice opţiunile în folosul economic al marilor companii multinaţionale. eu sunt de părere că frutti fresh de grefe este o băutură foarte roz ş.a.m.d.

EU mă numesc Vîcă. Şânt prîeţenâ cu Ăndreeă şî cu Mîhăelă. Oămenîî şe joăcă mereu cu limbă meă năţălă. Nă, că pot şî eu, ţâmpîţîlor.

Pe mine nu mă cheamă nimeni. Nici Dumnezeu nu mă cheamă. Nici ăl dintre mătrăgune. Eu nu voiesc a fi chemată căci eu am tot mers înspre locuri din care se auzeau sunete şi nu mi s-a întâmplat nimic. nimic rău nimic bun. Dacă nimic nu este rău şi nimic nu este bun atunci în mine nimic nu e rău nimic nu e bun.  Eu vreau să ştiu tot tot tooot. Ca să aflu dacă e ceva bun în toate.

VICA (T)

ca sapunul mi-e limba

ce se poate atinge

prin epuizare ating

si frica pe cerul gurii

se comprima sau explodeaza

ma exploatez

ca toate

din nou sa curga toate

sa creasca din nou

ma infasor intr-un creier smead si inert

iar ei

in frica mea se ingroapa

a caldura si rasfat in frica mea

se ingroapa

cu violenta isi freaca fierul de carnea mea

le contorizez miscarile

cu grija cea mare ii contorizez

ma intind

pe obiectele din jur

pe oamenii obiecte

si-imi scancesc adormirea

si

sare lichida se intinde

pe spate in jos si-n haine mi se imbiba

greu mirosul de caine

micu (t)

pentru ca eu să scriu despre dânsul

poetul aşteaptă

nu se scuză, nu se cere la baie,

poetul aşteaptă,

pe marginea dunnei curge un înger

şi-n mâinile sale

poetul aşteaptă,

nu se scuză, nu se cere la baie,

poetul aşteaptă.

Va las adresa mea, copii. Feel free to write.

str. Magurei, nr 11, bl. F7, scara B, ap 16, et. 4, mun Suceava, jud. Suceava, Romania

Vica T