**

aprilie 23, 2008

ca sapunul mi-e limba

ce se poate atinge

prin epuizare ating

si frica pe cerul gurii

se comprima sau explodeaza

ma exploatez

ca toate

din nou sa curga toate

sa creasca din nou

ma infasor intr-un creier smead si inert

iar ei

in frica mea se ingroapa

a caldura si rasfat in frica mea

se ingroapa

cu violenta isi freaca fierul de carnea mea

le contorizez miscarile

cu grija cea mare ii contorizez

ma intind

pe obiectele din jur

pe oamenii obiecte

si-imi scancesc adormirea

si

sare lichida se intinde

pe spate in jos si-n haine mi se imbiba

greu mirosul de caine

micu (t)

3 Răspunsuri sa “**”

  1. george(t) said:

    mie îmi place textul, începutul după părerea
    mea excelează, e bun. aş tinde să nu privesc însă cu ochi buni repetiţiile îngroapă-îngroapă contorizez- contorizez atinge ating… toate trei adună monotonie… Asta:

    si-imi scancesc adormirea

    sare lichida se intinde

    pe spate in jos si-n haine mi se imbiba

    greu mirosul de caine…

    …mi se par foarte bune! aşa văd eu :) micule, e registrul tău, te văd în text, imi place!

    Ce fain ar fi să scrii cu diacritice…

  2. mihaela (t) said:

    da, ce fain ar fi, de nu mi-ar fi lene : D si da, cred ca ai dreptate cu repetitiile, o sa reformulez. 10x & dinosaurus hug (pt cat o sa fiu plecata)

  3. irina said:

    ufff mihaela, nu stiu cum reusesti sa ma surprinzi de fiecare data cand citesc textele tale… ce resurse ai, de unde gasesti pt ca… app stiti ca eu nu prea citesc, dar nu mai spuneti la nimeni asta :P) si de asta zic, nu stiu daca mai scrie cineva ca tine, dar oricum imi dau seama ca ai un stil numai al tau, sau daca e mult spus pt ca stiu ca esti modesta :)), macar o tehnica anume si un univers numai al tau care pe mine una, ma fascineaza de fiecare data :))

    “ma intind
    pe obiectele din jur
    pe oamenii obiecte
    si-imi scancesc adormirea
    si
    sare lichida se intinde
    pe spate in jos si-n haine mi se imbiba
    greu mirosul de caine”

    asta e so u :P) si mie imi place spatiul asta personal, intimitatea asta in care totusi primesti lumea in totalitatea ei… sau ea se aduna in tine toata. mi’ar placea sa transmit si eu asa emotii stii tu hi hi.

    un hug imens care sa’ti striveasca ceva oase :)) nu cred ca mi’ar fi greu =)) au revoir :)))

Lasă un Răspuns