O carte are nevoie de timpul ei, ca si un copil. Toate cartile scrise repede, in putine saptamani, imi trezesc o anumita prejudecata impotriva autorului; o femeie onesta nu naste copilul ei inainte de noua luni. (H. Heine, G)
“toti am fost ceva mai mult odata. tu n’ai fost niciodata atat de mult.” eseu despre orbire// j. saramago
“era asezata alaturi de el, si avea impresia ca omul nu respira, ca inima nu ii bate, atat de mare era tacerea. lumea, asa de imprastiata, de imbucatatita, de framantata cum era, se aduna in clipa aceea intr’un singur punct: perplexitatea ei in fata acestui om. s’a trezit in ea o nevoie atat de reflexa si de oarba de bunatate, ca toate celelalte sentimente, pe care le incerca atat de intens, abia schitate, au disparut de indata. ea a inteles ca ceea ce o stapanise in ultimele luni, si poate in ultimii ani, era nevoia arzatoare de a fi buna cu cineva. isi dadea seama ca doar bunatatatea putea s’o salveze de pasiuni si de insingurarea ei orfana, s’o faca din nou fericita ca in copilarie, bunatatea era pentru ea singura iubire.” cartea fericirii // n. berberova
“O stare generalizata de frig, senzatia ca ploaia fierbinte ce cade peste tine intalneste mai intai o epiderma sintetica, un fel de ecran senzitiv, o interfata somatica, o manusa de protectie care dilata mult in timp relatia dintre atingerea fierbinte si cea mental-constienta a picaturii de apa. Apoi un fel de imblanzire, linistea, alunecare inceata intr-o dimensiune a ta mult mai familiara , mai aproape de constiinta exacta. Curgi impreuna cu senzatiile corpului si iti vine sa tremuri, dar tu, Leontina Guran, n-ai voie sa-ti arati slabiciunile, n-ai dreptul sa-ti strambi buzele intr-o grimasa, sa-ti strangi pielea obrazului intr-un rictus de frig. Nici macar extazul fierbintelii fluide care intr-o brusca iluminare nu-ti mai atinge pielea capului, ci iti cuprinde direct creierul, nu-ti poate fi permis.” Pupa Russa - Gh. Craciun
Lasă un Răspuns