să fii singur dimitrie ca un
cuţit ce intră în pîine
şi apoi în salam
ca bucăţelele alea subţiri
de salam rotunde dimitrie
care se rostogolesc pe masă
să fii singur dimitrie ca o sticlă
de chefir goală
ca un dop de
şampanie
ce sare în aer
să fii singur singur dimitrie
şi să scrii poemul ăsta
tu esti prietenul meu bun de aceea iti zic tie ca
daca vrei si tu
intre noi poate sa fie un loc unde lumina isi permite sa se racoreasca o vreme
tu esti prietenul meu bun de aceea iti zic ca sa nu uiti cumva si sa nu uit si eu
mai incolo //
* a. urmanov*
eliberarea a fost de-a dreptul un act.
am privit in interiorul ei
instrainata si plina de teama. in dimineata aceea L-am vazut
refuzand viata, cu o precizie infricosatoare.
pe chei, printre canale, prin ceata:
acesta este drumul pe care ma
intorc, definitiv, cutremurata. mai mult decat
cutremurata: agresiva, cu invelisul rosu al retinei dezlipite
ca o insula a umanitatii.
intuiesc primejdia, subminarea, esenta.
si fata celui care moare este moartea insasi
si fata celui care se bucura este bucuria insasi
si fata celui care scrie.
1. la ieudul fără ieşire şi noi am, şi noi am fost cândva.
şi suntem şi acum, şi o să fim şi mâine poimâine şi
în veci apa aceluiaşi râu ne va scălda.
câte luni n-a fost decât doar zi şi noapte
câte luni nu l-am căutat peste tot ?
trecătorule, fii cu luare aminte : spaţiul acolo
o coteşte brusc la stânga, capul reptilei se
rupe de trup, ghipsul grumazului plesneşte şi crapă. acel cap
singur pluteşte acum peste uscaturi şi ape
singur este acolo cel singur pe
corabia lui Sebastian.
ci tu fii cu luare aminte : dacă aluneci acolo
nicio hartă n-are să-ţi mai fie de folos
zadarnic te vei zbate să afli intrarea ieşirea
zadarnic vei zori să rupi linţoiul spaţiului
în care-ai lunecat. dincolo n-o să dai decât
de urma piciorului tău de dincoace.
fără margini este ieudul şi fără ieşire.
nicio geografie n-a reuşit încă să-l aproximeze.
nu l-a prevestit nicio aură.
nu-l urmează nicio coadă de cometă.
ca nourul peste văzduhuri pluteşte el peste
uscaturi şi ape nu-l prevesteşte nicio
aură nu-l urmează nicio
coadă de cometă.
în ultimul compartiment al metroului
îmi imaginez cum viteza încinge pereţii
peisajul dilatat ca un airbag
peste care se lasă corpul moale,
inima atletică, inutilă
o vedere cu podul brooklyn
înainte de culcare,
vreau pe cineva care să mă entuziasmeze,
să mă facă să îmi ţin calmul, numai pentru asta
şi l-aş iubi
distanţa se măreşte între mine
şi cei asupra cărora m-am înşelat,
(viteze prevăzătoare cu care maşinile
intră şi ies dintr-un oraş, benzi paralele şi
nici un incident)
nevoia îngrozitoare de a şti că în întuneric
at trebui să pornească un motor
şi niciodată o inimă
panoul de siguranţă e activat de unul
singur peste linia de producţie
prezenţa umană are nervii nimiciţi, mâinile tocite până la umeri,
învingătorul cu capul tăiat căruia mediul nu-i mai
solicită nimic
ridicolă această cerinţă de a imagina, căci nimic
nu tulbură creierul, nimic nu tresaltă lichidul în etuve
neoanele continuă să scalde în ape limpezi
geamurile încăperilor transparente
savatie bastovoi - poezie de dragoste pentru poetii contemporani
O, poeţi plini de păcate
Şi de neputinţe!,
credeţi-mă,
diferenţa dintre poeziile noastre
de dragoste şi adevărata dragoste
e ca diferenţa dintre Lazăr mort
şi Lazăr înviat.
aş vrea pur şi simplu
să beau o bere dimitrie
şi mai mult nimic nimic
nimic nimic nimic nimic nimic
mai mult
aş vrea pur şi simplu
să comand o bere
şi să stau în faţa ei
ca un prost
în larma aia din jur
aş vrea pur şi simplu dimitrie
să comand o sticlă
să mi-o aducă să
mi-o pună în faţă
o bere rece verzuie
pe care nici măcar
să n-o beau dimitrie
aş vrea pur
şi simplu să comand
o bere
doar o bere dimitrie
şi mai mult nimic
nimic nimic nimic
nimicnimicnimicnimicnimicnimicnimicnimic
nimicnimicnimic
nimic
Ochiul somnului - darul iubirii
Az álom szeme – a szerelem varázsa
poeme
versek
Ediţie bilingvă
Románbol fordította
Selecţie şi tălmăcire în limba maghiară:
HORVÁTH DEZSŐ
Kétnyelvű kiadás
Editura ARANIA
BRAŞOV 2007
Motto:
„…Au venit peste mine clipe de întristare (… harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.
…Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele.“
Cartea lui Iov
MOTTO:
„… Réam hullottak a szomruság pillanatai (… a hárfám egy szánalmas hannszerré változott, mig a sipom siro hangokat terjeszt.
…A viz a gyökereimig hatol, a harmat viszont, az ágaimon pihen az éjszakán át.
Jov Könyve
Învaţă-mă,
cum să opresc timpul acesta
ce curge haotic?
să-ţi pot strecura printre gene
o mîngîiere,
un cîntec,
o poezie,
un cuvînt
– ca o lumină adîncă –
frumos să încolţească
în inima ta?
Taníts meg,
hogyan állítsam meg az időt,
mely zavarosan folyik?
hogy szemeid elé
tudjam tenni
a simogatást
a dalt
a verset
a szót
– mint döbbenetes világosságot –
melyek szívedben kivirágoztak?
Cuvinte
Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,
rămase nespuse,
pe toate le-am cules
şi le-am spălat cu rouă-de-soare.
le-am presărat pe ropotul ploii
şi le-am înfipt în mare,
de unde valul le-a adus la picioarele tale.
Să nu te apleci!
Eu am ţinut odată valul în mîini
şi-am presărat fire de iarbă
pe creştetul universului
şi-am văzut:
Deasupra…
Dedesubt…
Nimicul îşi face culcuş.
Sunt mereu intre. Sunt mereu intre baietie si barbatie. Sunt mereu intre gras si slab. Sunt mereu cu capul in nori si cu picioarele in mocirla. Mereu in oras cu gandul la sate mici. Mereu intre soul si rock. Sunt intre inalt si scund. Sunt intre frumos si hidos. Sunt mereu intre a fi tata sau copil, intre a fi sot la cap de sotie muribunda si amant in pat de sotie furibunda. Sunt angajatul loial care isi poate arunca intr-o zi in valuri cardul, telefonul si cartea de munca. Sunt brasovean in Bucuresti. Mananc cu lacomie ce n-am putut manca in post. Sunt intre abstinenta si moarte. Mereu intre o femeie, doua femei, trei femei, cate-vrei-femei. Intre sadic si masochist. Intre prieten si dusman. Intre intelectual si carcotas. Sunt mereu intre golan si erudit. Intre zambet intelegator si injuratura rea si gratuita. Sunt mereu intre ras si plans, ambele intre bucurie, tristete si nervi. Sunt intre enervant si tacut. Intre ciudat de normal si normal de ciudat. Sunt mereu intre viol si fuga. Ba chiar intre Beethoven si Parazitii. Sunt intre capitalism feroce si anarhie totala. Sunt intre plaja fierbinte si munte statornic. By the way, sunt hot si cool. Sunt porc si baiat bun. Mereu intre tanar si intelept. Dar mereu intre prost gramada si inteligent cu varf si indesat. Niciodata bogat dar niciodata sarac. Bun la suflet, nebun de legat. Prea sigur pe timiditatea mea. Cred Doamne, ajuta necredintei mele. Mereu prizonierul libertatii, mint cu adevaruri care joaca roluri. Sunt mereu intre. Deci sunt mereu in centru. Deci niciodata sus. Inca.
martie 2, 2008 at 12:12 pm
să fii singur dimitrie ca un
cuţit ce intră în pîine
şi apoi în salam
ca bucăţelele alea subţiri
de salam rotunde dimitrie
care se rostogolesc pe masă
să fii singur dimitrie ca o sticlă
de chefir goală
ca un dop de
şampanie
ce sare în aer
să fii singur singur dimitrie
şi să scrii poemul ăsta
*d.crudu*
martie 2, 2008 at 12:14 pm
tu esti prietenul meu bun de aceea iti zic tie ca
daca vrei si tu
intre noi poate sa fie un loc unde lumina isi permite sa se racoreasca o vreme
tu esti prietenul meu bun de aceea iti zic ca sa nu uiti cumva si sa nu uit si eu
mai incolo //
* a. urmanov*
martie 2, 2008 at 12:26 pm
Morţii îşi îngropau un mort tânăr
îl scoteau dintre ei înainte de vreme
şi-i pupau mâinile şi plângeau
şi se vedea pe el că se teme
că va ajunge iarăşi pe pământ
aşa cum sta pe spate
numai cu sufletul eliberat
şi putred doar pe jumătate.
Tu stăteai lângă el neclintită
ca o rudă a lui apropiată
şi păreai îngrozită că se-ntorcea
unde-a trăit altădată.
Era un mort total necunoscut
şi mă uitam la tine cum îl strângi
la pieptul tău ca pe un frate
şi-mi părea bine că-l plângi.
*Ileana Mălăncioiu*
martie 2, 2008 at 2:21 pm
suprafata delirului
eliberarea a fost de-a dreptul un act.
am privit in interiorul ei
instrainata si plina de teama. in dimineata aceea L-am vazut
refuzand viata, cu o precizie infricosatoare.
pe chei, printre canale, prin ceata:
acesta este drumul pe care ma
intorc, definitiv, cutremurata. mai mult decat
cutremurata: agresiva, cu invelisul rosu al retinei dezlipite
ca o insula a umanitatii.
intuiesc primejdia, subminarea, esenta.
si fata celui care moare este moartea insasi
si fata celui care se bucura este bucuria insasi
si fata celui care scrie.
*angela marinescu*
martie 2, 2008 at 6:54 pm
Ioan Es. Pop - ieudul fără ieşire
1. la ieudul fără ieşire şi noi am, şi noi am fost cândva.
şi suntem şi acum, şi o să fim şi mâine poimâine şi
în veci apa aceluiaşi râu ne va scălda.
câte luni n-a fost decât doar zi şi noapte
câte luni nu l-am căutat peste tot ?
trecătorule, fii cu luare aminte : spaţiul acolo
o coteşte brusc la stânga, capul reptilei se
rupe de trup, ghipsul grumazului plesneşte şi crapă. acel cap
singur pluteşte acum peste uscaturi şi ape
singur este acolo cel singur pe
corabia lui Sebastian.
ci tu fii cu luare aminte : dacă aluneci acolo
nicio hartă n-are să-ţi mai fie de folos
zadarnic te vei zbate să afli intrarea ieşirea
zadarnic vei zori să rupi linţoiul spaţiului
în care-ai lunecat. dincolo n-o să dai decât
de urma piciorului tău de dincoace.
fără margini este ieudul şi fără ieşire.
nicio geografie n-a reuşit încă să-l aproximeze.
nu l-a prevestit nicio aură.
nu-l urmează nicio coadă de cometă.
ca nourul peste văzduhuri pluteşte el peste
uscaturi şi ape nu-l prevesteşte nicio
aură nu-l urmează nicio
coadă de cometă.
martie 2, 2008 at 6:58 pm
Valentina Chiriţă - noctarium
în ultimul compartiment al metroului
îmi imaginez cum viteza încinge pereţii
peisajul dilatat ca un airbag
peste care se lasă corpul moale,
inima atletică, inutilă
o vedere cu podul brooklyn
înainte de culcare,
vreau pe cineva care să mă entuziasmeze,
să mă facă să îmi ţin calmul, numai pentru asta
şi l-aş iubi
distanţa se măreşte între mine
şi cei asupra cărora m-am înşelat,
(viteze prevăzătoare cu care maşinile
intră şi ies dintr-un oraş, benzi paralele şi
nici un incident)
nevoia îngrozitoare de a şti că în întuneric
at trebui să pornească un motor
şi niciodată o inimă
panoul de siguranţă e activat de unul
singur peste linia de producţie
prezenţa umană are nervii nimiciţi, mâinile tocite până la umeri,
învingătorul cu capul tăiat căruia mediul nu-i mai
solicită nimic
ridicolă această cerinţă de a imagina, căci nimic
nu tulbură creierul, nimic nu tresaltă lichidul în etuve
neoanele continuă să scalde în ape limpezi
geamurile încăperilor transparente
martie 2, 2008 at 10:04 pm
savatie bastovoi - poezie de dragoste pentru poetii contemporani
O, poeţi plini de păcate
Şi de neputinţe!,
credeţi-mă,
diferenţa dintre poeziile noastre
de dragoste şi adevărata dragoste
e ca diferenţa dintre Lazăr mort
şi Lazăr înviat.
martie 3, 2008 at 5:45 pm
aş vrea pur şi simplu
să beau o bere dimitrie
şi mai mult nimic nimic
nimic nimic nimic nimic nimic
mai mult
aş vrea pur şi simplu
să comand o bere
şi să stau în faţa ei
ca un prost
în larma aia din jur
aş vrea pur şi simplu dimitrie
să comand o sticlă
să mi-o aducă să
mi-o pună în faţă
o bere rece verzuie
pe care nici măcar
să n-o beau dimitrie
aş vrea pur
şi simplu să comand
o bere
doar o bere dimitrie
şi mai mult nimic
nimic nimic nimic
nimicnimicnimicnimicnimicnimicnimicnimic
nimicnimicnimic
nimic
*d. crudu*
martie 15, 2008 at 7:31 am
Ochiul somnului - darul iubirii
Az álom szeme – a szerelem varázsa
poeme
versek
Ediţie bilingvă
Románbol fordította
Selecţie şi tălmăcire în limba maghiară:
HORVÁTH DEZSŐ
Kétnyelvű kiadás
Editura ARANIA
BRAŞOV 2007
Motto:
„…Au venit peste mine clipe de întristare (…
harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.
…Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele.“
Cartea lui Iov
MOTTO:
a hárfám egy szánalmas hannszerré változott, mig a sipom siro hangokat terjeszt.
„… Réam hullottak a szomruság pillanatai (…
…A viz a gyökereimig hatol, a harmat viszont, az ágaimon pihen az éjszakán át.
Jov Könyve
Învaţă-mă,
cum să opresc timpul acesta
ce curge haotic?
să-ţi pot strecura printre gene
o mîngîiere,
un cîntec,
o poezie,
un cuvînt
– ca o lumină adîncă –
frumos să încolţească
în inima ta?
Taníts meg,
hogyan állítsam meg az időt,
mely zavarosan folyik?
hogy szemeid elé
tudjam tenni
a simogatást
a dalt
a verset
a szót
– mint döbbenetes világosságot –
melyek szívedben kivirágoztak?
Cuvinte
Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,
rămase nespuse,
pe toate le-am cules
şi le-am spălat cu rouă-de-soare.
le-am presărat pe ropotul ploii
şi le-am înfipt în mare,
de unde valul le-a adus la picioarele tale.
Să nu te apleci!
Eu am ţinut odată valul în mîini
şi-am presărat fire de iarbă
pe creştetul universului
şi-am văzut:
Deasupra…
Dedesubt…
Nimicul îşi face culcuş.
martie 17, 2008 at 9:38 pm
uite cum invata turnatorii maghiara pe vrute -pe nevrute
martie 19, 2008 at 10:39 am
Noua Dreapta, Moarte ungurilor >
martie 19, 2008 at 10:41 am
Bai, sa fim seriosi ci posteaz aici? intre atatea nu observa nimeni. de commenturi nici nu mai zic
martie 19, 2008 at 10:55 am
Sunt mereu intre. Sunt mereu intre baietie si barbatie. Sunt mereu intre gras si slab. Sunt mereu cu capul in nori si cu picioarele in mocirla. Mereu in oras cu gandul la sate mici. Mereu intre soul si rock. Sunt intre inalt si scund. Sunt intre frumos si hidos. Sunt mereu intre a fi tata sau copil, intre a fi sot la cap de sotie muribunda si amant in pat de sotie furibunda. Sunt angajatul loial care isi poate arunca intr-o zi in valuri cardul, telefonul si cartea de munca. Sunt brasovean in Bucuresti. Mananc cu lacomie ce n-am putut manca in post. Sunt intre abstinenta si moarte. Mereu intre o femeie, doua femei, trei femei, cate-vrei-femei. Intre sadic si masochist. Intre prieten si dusman. Intre intelectual si carcotas. Sunt mereu intre golan si erudit. Intre zambet intelegator si injuratura rea si gratuita. Sunt mereu intre ras si plans, ambele intre bucurie, tristete si nervi. Sunt intre enervant si tacut. Intre ciudat de normal si normal de ciudat. Sunt mereu intre viol si fuga. Ba chiar intre Beethoven si Parazitii. Sunt intre capitalism feroce si anarhie totala. Sunt intre plaja fierbinte si munte statornic. By the way, sunt hot si cool. Sunt porc si baiat bun. Mereu intre tanar si intelept. Dar mereu intre prost gramada si inteligent cu varf si indesat. Niciodata bogat dar niciodata sarac. Bun la suflet, nebun de legat. Prea sigur pe timiditatea mea. Cred Doamne, ajuta necredintei mele. Mereu prizonierul libertatii, mint cu adevaruri care joaca roluri. Sunt mereu intre. Deci sunt mereu in centru. Deci niciodata sus. Inca.
[mIHAI dOBROVOLSCHI]
martie 24, 2008 at 8:46 am
ţările calde răcesc orizonturi
şi teama de oameni e tot mai a mea
ninse-n războaie iubiri zac pe fronturi
iubesc, îmi e sete şi n-am ce mânca
hai să ne-ntindem mâinile rupte
pe stadioane să ne rugăm
în ţară la mine se dau strasnici lupte
uităm cine suntem şi ce căutam.