în cutele adânci ale pielii
s-a pitit un om lipsit de măduvă
capilarele-i cresc
peste şuviţele mele
de lumină
şanţuri în inimă şi sare la încheieturi
voinţa lui e pasul meu zvâcnit
strâmb.impropriu
Declaraţiile unui martor ocular
când au plecat
mintea mi-a rămas goală ca o sală veche de cinematograf
am început să caut urme
cel mai subţire sunet, o amprentă
mi-ar fi dat forţă
şi aş fi sfărâmat cu degetele fierul pe care-l purtăm peste ochi
cuvintele noastre ar putea fi adânci
un pământ cald şi fin
ca boabele de cafea măcinate
şi n-ar mai fi loc
pentru corpuri străine
Cu ochii închişi nu eşti în siguranţă
cu fiecare mână întinsă
primeşti bonus un pliculeţ de otravă
în piept rămân doar urme de grafit
şi iarbă uscată
cineva a pulverizat sângele
şi cineva a pulverizat setea toată
mişună pe asfalt doar spaimele
câutând fisuri, frânghii
pasaje comune
Să ne îmbrăcăm în hainele de sărbătoare
culeg toate oftaturile
încleştările de dinţi şi pumnii bine lustruiţi pentru impact
le aşează într-o baie de acid
ne construiesc adăpost
din grinzile unei simpatii artificiale
nici o probă de umanitate
vine lipăind
o vreme senină
cu zile mai lungi şi mai vârtoase
vine lipăind pe-un drum de carton
un vapor uriaş de clor
protector
turnătorii 
fain