my back pages
martie 28, 2008
noi am făcut ce trebuia
am construit casă şi am mâncat în fiecare seară la aceeaşi masă
cu muşamaua ruptă şi linguri ruginite
ne-am spart dinţii cu ele şi i-am aruncat peste şură
să rodească dincolo de noi o tufă mare cu dinţi
după care să ne ascundem
şi unde să ne fie cald
să nu ne ştie nimeni.
pentru dragostea noastră am făcut totul
am spart sobe şi am alergat desculţi până la poartă
să o închidem şi
nimeni
nimeni să nu ne vadă
dragostea noastră
am trecut peste iarbă ca peste o friptură dulce care îţi
arde buricul degetelor fără să ne dăm drumul
zbârnâiau roţile maşinilor pe drum
oamenii alergau la străinii care aduceau bomboane
rupeau portiere
trăgeau de claxon suflau în motoare din ei ieşea fum
şi din noi iubire
stăteam în căldura unei tobe care răgea din ce în ce mai tare
şi din ce în ce mai aproape de noi.
în oglinzi imaginile noastre uşor tremurate se gândeau
la casă şi tăceau.
ne-am ros unghiile până la carne
şi ne-am potolit stomacul şi pofta de viaţă.
cu mâinile pe genunchi
aşteptam să se întâmple ceva.
apoi s-a făcut linişte şi maşinile plecau la casele lor
străinii plecau la casele lor
oamenii cu buzunare de gumă şi acadele
plecau la casele lor
în noi creşteau castele de friguri
dar aşteptam
să se întâmple ceva.
andreea T.
turnătorii 
pt ca am vazut ca blogul a cam ramas pe tusa, am postat un text recent de-al meu. titlul nu e titlul poemului, e titlul ciclului . astept feedbackuri
asa… cred ca textul are de pierdut pentru ca folosesti prea mult trecutul. si la inceput, cel putin mie, mi se pare ceva mai diluat. poate si din cauza imaginii cu dintii care, din nou, mie mi se pare cam absurda.
in rest, cred ca e de bine 😀
mi-a fost foarte usor sa scriu la trecut. poate pt faptul ca eram mai prozaica in momentul respectiv. a fost un experiment. micule, te referi la faptul ca n-ar trebui sa folosesc deloc trecutul sau ca mai rar? pt ca daca e mai rar, e destul de greu sa fac trecerea de la trecut la prezent sau alt timp si ar suna cam aiurea. dezechilibrat. si la faza cu dintii, exista acea traditie care spune ca daca arunci un dinte/masea care ti/a cazut peste acoperisul unei case, acolo va rodi un pom si vei avea noroc.
andreea T.
poate doar sa incerci sa structurezi textul pe doua parti pentru ca, intr-adevar, daca ai varia, ar fi un dezechilibru. sau trecutul sa fie, da, mai rar. sau, cel putin, imperfectul. sunt fragmente care sunt mai frumoase asa. si au mai mult sens. ca si:
„pentru dragostea noastră am făcut totul
am spart sobe şi am alergat desculţi până la poartă
să o închidem şi
nimeni
nimeni să nu ne vadă
dragostea noastră
am trecut peste iarbă ca peste o friptură dulce care îţi
arde buricul degetelor fără să ne dăm drumul”
nu stiam de traditia asta; de-acu trebuie sa astept sa fiu batrana, si sa am noroc dupa moarte:D
🙂 Mie chiar începutul îmi place foarte mult. Şi trecutul nu mă deranjează, ba mi se pare că e cea mai bună alegere pentru lucrurile despre care ai vrut să scrii. Nu am de gând, nu vreau să disec, spun doar că mie ÎMI PLACE. 🙂